Disociere

Disocierea este o deconectare între gândurile, identitatea, conștiința sau memoria ta și senzația de moment prezent. Poate părea ca și cum ai fi în transă, te simți nereal sau te privești din afara corpului tău.

Definiție

În psihologie, disocierea descrie experiențele în care cineva se simte separat de sine, de corp, de emoții sau de împrejurimi. Disocierea ușoară este comună în timpul stresului sau oboselii. Episoadele mai frecvente sau severe — în special după traume — pot necesita o evaluare profesională. Disocierea este un model de simptome, nu un diagnostic de sine stătător.

Cum se poate simți

  • Simțind că lumea din jurul tău este nereală sau ca un vis (derealizare).
  • Simțind că ești detașat de corpul tău sau că te privești din afară (depersonalizare).
  • Pierderea noțiunii de timp sau găsirea de goluri în memorie pentru evenimentele cotidiene.
  • „Rătăcind” atât de profund încât nu auzi ce s-a spus sau s-a făcut.

Teste de screening conexe pe LuriaLab

Termeni de glosar conexi

Întrebări frecvente

Este disocierea aceeași cu visarea cu ochii deschiși?

Visarea cu ochii deschiși este de obicei ușoară și voluntară. Disocierea se simte adesea involuntară, mai greu de controlat și poate include detașarea de corp sau de împrejurimi, mai degrabă decât o simplă fantezie.

Poate trauma să cauzeze disocierea?

Da. Disocierea este un răspuns recunoscut la stres și traumă. Nu înseamnă că cineva „simulează” simptomele, dar rezultatele screening-ului necesită totuși o interpretare profesională.

Dacă simt disociere, înseamnă că am o tulburare disociativă?

Nu. Multe persoane au experiențe disociative ocazionale. Un diagnostic de tulburare disociativă necesită o evaluare clinică cuprinzătoare, nu doar un screening auto-raportat.

Surse

  • Asociația Americană de Psihiatrie — prezentare generală a tulburărilor disociative
  • Carlson EB, et al. Literatura de validare a Scalei simptomelor disociative